articolul 20

1. Banca Centrală a România pentru a asigura evidența și raportarea tranzacțiilor valutare și de control valută în conformitate cu prezenta lege federală poate stabili norme uniforme de înregistrare a rezidenților în băncile autorizate ale pașaportului pentru tranzacțiile valutare între rezidenți și nerezidenți.







2. Pașaportul de tranzacție trebuie să conțină informațiile necesare pentru a se asigura că contabilitatea și raportarea și punerea în aplicare a controalelor valutare privind tranzacțiile efectuate în valută între rezidenți și nerezidenți.

3. În desfășurarea activității de comerț exterior în pașaportul tranzacției include:

1) numărul și data certificatului de tranzacție;

2) informații despre rezident și omologii săi străini;







3) o prezentare generală a tranzacției de comerț exterior (data contractului, numărul de contract (dacă este disponibil), valoarea totală a tranzacției (dacă există) și moneda prețului tranzacției, data de finalizare a obligațiilor contractuale);

4) informații privind banca autorizată, care a emis pașaportul tranzacției și prin conturile în care calculele sunt efectuate în tranzacție;

5) informații privind reînnoirea și motivul pentru închiderea pașaportului tranzacție.

4. Informațiile menționate la alineatul 3 din prezentul articol, cu excepția punctelor 1 și 4 sunt înregistrate în pașaportul tranzacției, pe baza documentelor prezentate de către rezidenți.

organismele utilizate 5. tranzacție pașaport și agenți de control de schimb în scopul controlului de schimb, în ​​conformitate cu legea federală.

6. Băncile autorizate au trecut pentru a obține un pașaport electronic de tranzacții schimb de autoritățile de control în ordine. stabilit de către Banca Centrală a România. Termenul certificatului de tranzacție nu poate depăși trei zile lucrătoare de la data certificatului de tranzacție cu o bancă autorizată.