articolul 20
1. Banca Centrală a România pentru a asigura evidența și raportarea tranzacțiilor valutare și de control valută în conformitate cu prezenta lege federală poate stabili norme uniforme de înregistrare a rezidenților în băncile autorizate ale pașaportului pentru tranzacțiile valutare între rezidenți și nerezidenți.
2. Pașaportul de tranzacție trebuie să conțină informațiile necesare pentru a se asigura că contabilitatea și raportarea și punerea în aplicare a controalelor valutare privind tranzacțiile efectuate în valută între rezidenți și nerezidenți.
3. În desfășurarea activității de comerț exterior în pașaportul tranzacției include:
1) numărul și data certificatului de tranzacție;
2) informații despre rezident și omologii săi străini;
3) o prezentare generală a tranzacției de comerț exterior (data contractului, numărul de contract (dacă este disponibil), valoarea totală a tranzacției (dacă există) și moneda prețului tranzacției, data de finalizare a obligațiilor contractuale);
4) informații privind banca autorizată, care a emis pașaportul tranzacției și prin conturile în care calculele sunt efectuate în tranzacție;
5) informații privind reînnoirea și motivul pentru închiderea pașaportului tranzacție.
4. Informațiile menționate la alineatul 3 din prezentul articol, cu excepția punctelor 1 și 4 sunt înregistrate în pașaportul tranzacției, pe baza documentelor prezentate de către rezidenți.
organismele utilizate 5. tranzacție pașaport și agenți de control de schimb în scopul controlului de schimb, în conformitate cu legea federală.
6. Băncile autorizate au trecut pentru a obține un pașaport electronic de tranzacții schimb de autoritățile de control în ordine. stabilit de către Banca Centrală a România. Termenul certificatului de tranzacție nu poate depăși trei zile lucrătoare de la data certificatului de tranzacție cu o bancă autorizată.