unități instituționale rezidente și nerezidente în economia românească

Acasă | Despre noi | feedback-ul

O unitate instituțională - este o unitate economică, care este un set complet de conturi pot face propria decizie și să dispună de resursele materiale și financiare. Excepțiile sunt considerate unități instituționale, gospodării [1]

În practică, există două tipuri principale de unități instituționale: gospodării și societăți (persoane juridice), a căror existență și drepturi ale căror sunt recunoscute, indiferent de persoane sau alte entități care le dețin.

Gospodăriile constau, de obicei, de câțiva oameni care nu sunt tratate ca unități instituționale distincte. Acest lucru poate fi o familie, sau doar câțiva oameni care trăiesc împreună, împărtășesc aceeași dețin proprietatea și au un buget comun.

Ca sunt persoane juridice Corporation (adică întreprinderile deținute de mai mulți proprietari), organizații non-profit sau unități guvernamentale. Afaceri sau organizație, ca regulă, să ia propriile decizii economice, cu toate că independența poate fi limitată de către proprietarii lor, de exemplu, o corporație controlată în ultimă instanță de către acționari.

Cu poziția accesoriilor în economia națională, subiecții sunt împărțite în rezidenți și nerezidenți.

Unitatea instituțională este rezidentă în țară, sau mai precis, economia, în cazul în care centrul intereselor sale economice se află pe teritoriul economic al țării. Se crede că unitatea este în cazul în care un centru de interes economic în cazul în care deține pe acest teritoriu de terenuri sau bunuri imobile, pentru o lungă perioadă de timp sau este implicată pentru o lungă perioadă de timp este de gând să se angajeze în activități economice.

Rezidenții sunt luate în considerare toate unitățile economice (întreprinderi, gospodării), indiferent de naționalitatea și cetățenia acestora, având un centru de interes economic pe teritoriul economic al țării (angajate în activități de producție sau de ședere în țară pentru mai puțin de un an). Pentru unitățile instituționale macro-economice rezidente); instituțiile de credit și de investiții - unități economice angajate în atragerea și utilizarea fondurilor disponibile.

Pentru actorii instituționali nerezidenți implicați în circuitul macroeconomic se numără companiile străine și persoanele fizice angajate în importul de produse; investitorii străini și debitori de capital; organizații guvernamentale și non-guvernamentale ale altor țări.

Sectoare ale economiei naționale:
întreprinderile nefinanciare;
instituțiile financiare;
agențiile guvernamentale;
instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației
economie;
gospodării;
economia mondială.

Sectorul reprezintă unități sovokupnostinstitutsionalnyh, m. E. Gestionarea unități (entități comerciale), care au obiective similare, caracteristici și surse de finanțare.
Pe sectoare „instituții financiare“ includ societățile financiare rezidente și cvasi-societăți implicate în intermedieri financiare și alte servicii de afaceri.
Sectoare resurselor informaționale sunt formate prin angajamentele și dobânzile primite, primele de asigurare și comisioanele.

Sucursala este definit ca un set de întreprinderi situate în același loc ocupat de un anumit tip de activitate de producție sau în care ponderea activității de bază a reprezentat o mare parte a problemei. Instituția nu este o unitate instituțională, capabilă să dețină active în mod independent, de a primi sau de a folosi veniturile pentru a suporta obligații și așa mai departe. D.
Filiala „Finanțe, credit, asigurări, pensii de securitate“ include servicii bancare, de asigurări, pensii, activități de intermediere financiară.

Universitatea de Stat din Siberia

Subiect: „rezidente și nerezidente unități instituționale în economia românească“